Vlădeasa de toamnă

Am plecat departe de oraş
Şi-am ajuns aici pe un imaş
Lângă vacile ce mai sus pasc,
Iară eu casc! ooo...

Frunza pe copaci a ruginit
De rucsac eu tare m-am trudit
Şi aştept că vină iar iernuca,
Să văd iarăşi căbănuca!

"Marcel Pavel" şi "Monica Anghel"

De data asta în formulă de 5, am pornit pe acelaşi traseu ca şi astă iarnă. (vezi jurnal iarna la Vlădeasa-febr 2010)

drumul spre Rogojel

locaţie de basm în iarnă, dar e frumos şi toamna :)

Pe drum l-am cunoscut pe Vasile, bietul câine amintindu-ne de câinele din Piatra Craiului. (observ că deja aventurile noastre au un precedent, înseamnă că am umblat ceva-ceva în anii ăştia) Vasile ne-a însoţit până la cabană, şi a fost răsplătit cu nişte pâine.

După ce ne-am lăsat bagajele în cabană-de data asta am avut parte de o cameră încălzită cu calorifer-am pornit spre cabana meteo. După bunul nostru obicei, am pierdut traseul şi am luat-o prin jnepeniş, de-a dreptu'. in the middle of nowhere

Oricum, a fost o experienţă plăcută, ne plac traseele off-road.
Am avut parte de o vreme superbă. Horea a fost din cale-afară de impresionat, fiind prima oară la munte...(sătmărenii la munte-se poate face un film pe tema asta)
Am coborât spre Pietrele Albe :...şi am ajuns pe înserat înapoi la cabană. Am scos cărţile de joc şi până ce mi-au fost citite cărţile în ochelari, jocul îl făcea doar Horea. Apoi, situaţia s-a mai echilibrat...nu mult, dar totuşi :))
Dimineaţa a fost iarăşi prilej de uimire pentru novici :P
Noi, experimentaţii lui peşte am băgat ca porcu' la întuneric şi am luat decizia de a nu mai coborî la cascada Răchiţele, fiindcă cerul arăta a ploaie. Aşa că am coborât spre Rogojel, şi ca să păstrăm bunele obiceiuri şi tradiţii, am scos o compoziţie 'ad-hoc-din puţul gândirii'.

mărul cu cele mai bune mere din lume

Ne-am oprit la Bologa să vedem cetatea, şi apoi ...spre casă.
Şi ploaia s-a pornit, somnul ne-a lovit, noi acasă am venit!(ne place să vorbim în rime) :P