Dis de dimineaţă, am plecat (4 bucăţi, eu, ernest, flori şi dani) din Cluj spre Rodna , unde urma să ne întâlnim cu bogdan şi alexandra şi să atacăm muntele. Am lăsat maşina la Casa scriitorilor în Valea Vinului şi am pornit la picioruş prin pădure...
...pe triunghi rosu pana în şaua Curăţel, unde am campat in fata refugiului Salvamont. Traseu obositor, pantă aproape continuă, dar ce bucurie când ajungi în creastă!
La refugiu am fost teribil de impresionaţi de priveliştea pe care o aveai din wc...stăteam cu mare plăcere acolo, dar am uitat să facem o poză, motiv pentru care va trebui sa revenim în locul cu pricina
Şocâtele a fost apucat de cârcei din nou şi s-a oprit. Noi am luat-o vitejeşte înainte dar, am greşit puţin traseul şi am înconjurat un vîrfuleţ. Am mers prin tufele de afini cu nemăsurată bucurie şi sprinteneală, iar când am ajuns în vârf am realizat că Ineul e în altă parte şi şocâtele ne făcea semne de la poalele sale. El găsise traseul cel bun şi înaintase şontâc-şontâc după marcaj. Ţeapă nouă ! Şi iată că a atins şi Şocâ vârful.
fantomiţa din Rodnei...
Am avut parte de o cină de vis-slănină friptă cu ceapă, şi am băgat un somn perfect. Am fost treziţi în zori de herghelia de cai.

A doua zi, bogdan şi alexandra au plecat spre Rodna, noi am rămas în cort şi am jucat o cruce, apoi ne-am pornit spre Valea Vinului. Am dat de zmeuriş pe drum şi ne-am înfruptat să ne ajungă pe tot anu.
Am avut parte de o vreme superbă în munţii Rodnei, singura ieşire de anul ăsta fără strop de ploaie. Dar încă nu s-a terminat anul, aşa că...

Am avut parte de o vreme superbă în munţii Rodnei, singura ieşire de anul ăsta fără strop de ploaie. Dar încă nu s-a terminat anul, aşa că...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu