Vlădeasa de toamnă

Am plecat departe de oraş
Şi-am ajuns aici pe un imaş
Lângă vacile ce mai sus pasc,
Iară eu casc! ooo...

Frunza pe copaci a ruginit
De rucsac eu tare m-am trudit
Şi aştept că vină iar iernuca,
Să văd iarăşi căbănuca!

"Marcel Pavel" şi "Monica Anghel"

De data asta în formulă de 5, am pornit pe acelaşi traseu ca şi astă iarnă. (vezi jurnal iarna la Vlădeasa-febr 2010)

drumul spre Rogojel

locaţie de basm în iarnă, dar e frumos şi toamna :)

Pe drum l-am cunoscut pe Vasile, bietul câine amintindu-ne de câinele din Piatra Craiului. (observ că deja aventurile noastre au un precedent, înseamnă că am umblat ceva-ceva în anii ăştia) Vasile ne-a însoţit până la cabană, şi a fost răsplătit cu nişte pâine.

După ce ne-am lăsat bagajele în cabană-de data asta am avut parte de o cameră încălzită cu calorifer-am pornit spre cabana meteo. După bunul nostru obicei, am pierdut traseul şi am luat-o prin jnepeniş, de-a dreptu'. in the middle of nowhere

Oricum, a fost o experienţă plăcută, ne plac traseele off-road.
Am avut parte de o vreme superbă. Horea a fost din cale-afară de impresionat, fiind prima oară la munte...(sătmărenii la munte-se poate face un film pe tema asta)
Am coborât spre Pietrele Albe :...şi am ajuns pe înserat înapoi la cabană. Am scos cărţile de joc şi până ce mi-au fost citite cărţile în ochelari, jocul îl făcea doar Horea. Apoi, situaţia s-a mai echilibrat...nu mult, dar totuşi :))
Dimineaţa a fost iarăşi prilej de uimire pentru novici :P
Noi, experimentaţii lui peşte am băgat ca porcu' la întuneric şi am luat decizia de a nu mai coborî la cascada Răchiţele, fiindcă cerul arăta a ploaie. Aşa că am coborât spre Rogojel, şi ca să păstrăm bunele obiceiuri şi tradiţii, am scos o compoziţie 'ad-hoc-din puţul gândirii'.

mărul cu cele mai bune mere din lume

Ne-am oprit la Bologa să vedem cetatea, şi apoi ...spre casă.
Şi ploaia s-a pornit, somnul ne-a lovit, noi acasă am venit!(ne place să vorbim în rime) :P

prin Munţii Rodnei

Dis de dimineaţă, am plecat (4 bucăţi, eu, ernest, flori şi dani) din Cluj spre Rodna , unde urma să ne întâlnim cu bogdan şi alexandra şi să atacăm muntele. Am lăsat maşina la Casa scriitorilor în Valea Vinului şi am pornit la picioruş prin pădure...


...pe triunghi rosu pana în şaua Curăţel, unde am campat in fata refugiului Salvamont. Traseu obositor, pantă aproape continuă, dar ce bucurie când ajungi în creastă!

refugiul Curăţel

La refugiu am fost teribil de impresionaţi de priveliştea pe care o aveai din wc...stăteam cu mare plăcere acolo, dar am uitat să facem o poză, motiv pentru care va trebui sa revenim în locul cu pricina

Apoi spre vârful Ineu -2279m, pe bulina albastră ... (Dani rămăsese la refugiu să tragă un pui de somn)
Şocâtele a fost apucat de cârcei din nou şi s-a oprit. Noi am luat-o vitejeşte înainte dar, am greşit puţin traseul şi am înconjurat un vîrfuleţ. Am mers prin tufele de afini cu nemăsurată bucurie şi sprinteneală, iar când am ajuns în vârf am realizat că Ineul e în altă parte şi şocâtele ne făcea semne de la poalele sale. El găsise traseul cel bun şi înaintase şontâc-şontâc după marcaj. Ţeapă nouă ! Şi iată că a atins şi Şocâ vârful.

vedere spre Lala Mare
...şi partea opusă

Trudiţi peste măsură, ne-am întors la corturi, ne-am bucurat de apusul de soare şi am întâlnit noi personaje de basm, în orice caz nu atât de celebre şi înspăimântătoare precum violatorul din Tureni sau Lesbiana din Şuncuiuş...topoşarul din Rodnei...

fantomiţa din Rodnei...

Am avut parte de o cină de vis-slănină friptă cu ceapă, şi am băgat un somn perfect. Am fost treziţi în zori de herghelia de cai.

A doua zi, bogdan şi alexandra au plecat spre Rodna, noi am rămas în cort şi am jucat o cruce, apoi ne-am pornit spre Valea Vinului. Am dat de zmeuriş pe drum şi ne-am înfruptat să ne ajungă pe tot anu.
Am avut parte de o vreme superbă în munţii Rodnei, singura ieşire de anul ăsta fără strop de ploaie. Dar încă nu s-a terminat anul, aşa că...