Ne-am trezit cu noaptea-n cap şi la 7 am pornit. Ploua. Peste 5 minute ningea cu fulgi mari, ca-n Vasile Alecsandri.
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.
Eram 5-in ordine alfabetica: Daiana, Diana, Ernest, Ina, Laura. Ceilalti 3 mergeau cu trenu - Casandra, Dushland şi Ionuţ. Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.
Şocâtele a început să se panicheze că om rămâne înzăpeziţi la Rogojel. Dar, nu, în Romania de obicei rămâi înzăpezit pe drumul european sau pe autostradă... Era blocaj la Capusu Mare ( a se citi fără diacritice). Numa bine am ajuns - fix când s-o oprit circulaţia - am fo capu' cozii (să nu zic altceva). 
Noi credem că acesta a fost momentul în care Şocâtele şi-a amintit de cântecul cu "Nu ne-am născut în locul potrivit". In acest răstimp, ceilalţi 3 erau duşi la secţie fiindcă fuseseră prinşi fără bilet pe bus...S-au scos repede, în timp util ca să ajungă la tren.După o oră jumate de stat în capu' cozii, ne-am întors spre Cluj să ne gândim ce facem mai departe...(şi în ce ţară să emigrăm). Am băgat o găleată de aripioare kafece la mol, c-aşa-i stă bine românului în wikend. Apoi am sunat la comandamentul de iarnă să întrebăm dacă mai e blocat drumul. În acest timp, ceilalţi erau deja pe traseu spre cabană. Bineînţeles, ăia de la comandament ziceau că drumul nici nu a fost blocat, e doar ceva mai aglomerat. Noah, în cele din urmă ne-am pornit din nou la drum şi de data asta am putut continua până la destinaţie - fiindcă zăpada se topise! altfel cred ca nu se mai debloca drumul european. Am ajuns cu bine în Rogojel, unde era zăpadă destulă şi ningea şi am parcat cu ajutorul "maghiarilor de treabă care se dau cu placa la vlădeasa".
Apoi am pornit pe traseu. Ningea frumos...oiţe în staul
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.
iaca şi eu :P 
Am ajuns la cabană cu bine, tocmai pe când vântul începuse să se înteţească. Ne-am unificat cu restul grupului :P în camera de 8 ce o rezervasem (încap cam 16 în acea camera dacă mergeţi iarna şi dormiţi tot câte 2). Apoi am coborât în sala de mese şi ne-am pus pe jucat cărţi, şi băut apă...
Rezultatele:
Apoi am învăţat cum să folosim un bilet de autobus când nu mai avem hârtie igienică
Jocul a fost câştigat de Ina pe ultima sută de metri, după ce eu am condus detaşat 3/4 din joc. Şocâtele cu toate că a fost ultimul, tot 3/4 din joc, a mai urcat în clasament spre final, după ce efectul borsec a mai trecut.
MORALA: Jocul ăsta e aşa lung, că nu poţi să rămâi bat până la sfârşit.
Între timp, afară începuse urgia. Stihiile naturii se dezlănţuiau. Abia am ajuns în cameră. Era cam friguţ, deci ne-am băgat tot câte doi într-un pat - că oricum era vorba să ne unificăm (ciocolată cu ciocolată)
Toată noaptea a urlat vântul ca nebunu' pe afară. E o senzaţie superbă să auzi viscolul şi tu să fii într-o cabană bine învelit la căldurică. Dushland (gheilordul nostru) avea chef de vorbă, aşa ne-a mărturisit dis de dimineaţă, dar noi am adormit instant.
Ziua 2:
Ne-am trezit târziu, poate şi fiindcă ştiam că la cabana meteo nu are rost să mai mergem, că e ceaţă şi nu vedem nimic. Lipsindu-ne motivaţia, am stat până pe la 10 în pat, ca porcu'. Apoi, tot ca porcu', am mâncat.
Şi apoi ne-am reorientat şi am stabilit să ne tragem pe cur. Eu personal nu m-am mai tras pe cur de vreo câţiva ani buni, poate chiar 10. ;;)
Ne-am şi bulgărit, ne-am şi pozat, ne-am reunificat...
...am mai băut un ceai fierbinte...
borsec
Rezultatele:
Apoi am învăţat cum să folosim un bilet de autobus când nu mai avem hârtie igienicăthe borsec effect
Jocul a fost câştigat de Ina pe ultima sută de metri, după ce eu am condus detaşat 3/4 din joc. Şocâtele cu toate că a fost ultimul, tot 3/4 din joc, a mai urcat în clasament spre final, după ce efectul borsec a mai trecut.MORALA: Jocul ăsta e aşa lung, că nu poţi să rămâi bat până la sfârşit.
Între timp, afară începuse urgia. Stihiile naturii se dezlănţuiau. Abia am ajuns în cameră. Era cam friguţ, deci ne-am băgat tot câte doi într-un pat - că oricum era vorba să ne unificăm (ciocolată cu ciocolată)
Toată noaptea a urlat vântul ca nebunu' pe afară. E o senzaţie superbă să auzi viscolul şi tu să fii într-o cabană bine învelit la căldurică. Dushland (gheilordul nostru) avea chef de vorbă, aşa ne-a mărturisit dis de dimineaţă, dar noi am adormit instant.Ziua 2:
Ne-am trezit târziu, poate şi fiindcă ştiam că la cabana meteo nu are rost să mai mergem, că e ceaţă şi nu vedem nimic. Lipsindu-ne motivaţia, am stat până pe la 10 în pat, ca porcu'. Apoi, tot ca porcu', am mâncat.
Şi apoi ne-am reorientat şi am stabilit să ne tragem pe cur. Eu personal nu m-am mai tras pe cur de vreo câţiva ani buni, poate chiar 10. ;;)
Ne-am şi bulgărit, ne-am şi pozat, ne-am reunificat...
...am mai băut un ceai fierbinte...
...şi apoi ne-am cărat cu părere de rău spre casă. 
Băieţii, Laura şi Casandra au plecat la gară în Bologa cu maşina, eu, Ina şi Diana am pornit pe jos. Şocâ s-a întors după noi 50 de minute mai tîrziu şi ne-a găsit deja la 100 de metri de intersecţia cu drumul judeţean. :D
Observaţi ursul carpatin tras în ţeapă :P
Pentru aceia care se întreabă ce-l face pe om să părăsească molu' şi aripioarele picante kafece pe o vreme ca asta, nu am explicaţii. Muntele ori îl urăşti, ori îl iubeşti. Varianta de mijloc nu există.
Băieţii, Laura şi Casandra au plecat la gară în Bologa cu maşina, eu, Ina şi Diana am pornit pe jos. Şocâ s-a întors după noi 50 de minute mai tîrziu şi ne-a găsit deja la 100 de metri de intersecţia cu drumul judeţean. :D"capra neagră" DIGItală din Rogojel
Observaţi ursul carpatin tras în ţeapă :P
