Craciunul 2009 prin Piatra Craiului

(orientare turistica in Poiana Zanoagei :P)



E clar: Craiul te cucereste de la primul traseu.
Nu degeaba sunt atatea cantece de munte despre Crai.
Traseul Zarnesti - Cabana Curmatura prin Poiana Zanoaga
Am pornit de dimineata de la Gura Raului. Am urcat pe bandă galbenă pe la Fântâna lui Botorog, prin pădure - traseu uşurel, dar destul de obositor dacă eşti sedentar şi n-ai mai dat din picioare de multă vreme...
În Poiana Zănoaga ne-am întâlnit cu cel mai bun prieten al omului, câinele de stână - probabil foarte fioros în tinereţile sale, acum chinuit de cataractă. trist, foarte trist-sărmanul nu vedea nici la 2 cm, şi se mai şi pierduse pe traseul Gura Râului-Curmătura.

Până la cabana Curmătura de aici din poiană traseul e lejer. Am băgat o ciorbică şi ne-am încălzit şi apoi ne-am hotărât să urcăm pe Piatra Mică, având în vedere vremea splendidă, nicidecum potrivită cu data de 25 decembrie...
Vf.Piatra Mică
Bulină albastră.La vreo câteva minute de la cabană, prin Şaua Crăpăturii am avut nişte dubii. Ne-am gândit să ne întoarcem-era multă gheaţă pe anumite porţiuni. Am fost inspiraţi şi am mers mai departe. Ieşind din pădure n-am mai întâlnit nici urmă de gheaţă.


Sus pe creastă Şocâtele a înviat din morţi. Eu-taman pe dos. Nu-mi amintesc decât o porţiune de perete aproape vertical echipat cu cabluri şi curiozitatea ce mă frământa: Oare ce e dincolo? În rest am uitat porţiunile dificile, căci Vântul a fost cel care m-a chinuit mai tare şi m-a înspăimântat. Din cauza lui mergeam aproape in 4 labe pe creastă. Aveam senzaţia de nestăpânit că mă dă jos imediat. Chiar nu mi s-a părut grea partea cu cabluri în comparaţie cu vântoasa. Peisajele sunt superbe. De vis.



Bineînţeles, aparatul foto era mort, low battery. Am ajuns pe vârful propriu-zis (1816 m), dar nu am zăbovit, căci văzusem Crucile mai încolo şi aveam impresia că înaintăm foarte încet şi ne va prinde noaptea în pădure la coborâre. Am grăbit pasul spre La Cruci.
Acolo ne-a ajuns din urmă un alt drumeţ ce venea tot de la Curmătura şi care ne-a ţinut de vorbă până la Gura Râului. Ne-a prins tare bine compania lui, ne-a mai revenit după experienţa vântoasă de pe creastă. Coborârea nu e uşoară-beţele se dovedesc a fi extrem de utile (pentru cei care incă vă îndoiţi de utilitatea lor). Nici o durere de articulaţii post-traseu.
în concluzie: am ieşit la Fântâna lui Botorog la 5. Curând eram în cabană şi se făcu noapte deplină. Am fost în grafic. :D