ne-am urcat in mirificul personal care este o sageata albastra pe ruta asta (:D) (u know why we love Ardealu') si ne-am dat jos dupa o ora in halta Suncuius.pe o vreme "racoroasa" de iulie am pornit inspre pestera Unguru' Mare cu gandu' de a campa undeva pe acolo.
(remarcati si admirati tinuta de montaniard a Nicoletei:D )

Ochisem un locsor foarte fain in fata Ungurului Mic, dar el era deja ocupat. totusi am gasit un loc sublim de campare chiar in dreptul placutei cu Limita campare >:)
(noi am realizat prezenta sa abia mai tarziu, cand am revenit de pe traseu...)
Corturile le-am montat, restu lumii s-o apucat de halit si de jucat, iara noi,cei 6 viteji de poveste am luat-o la drum. Nu tare stiam exact unde vom ajunge, tot ce stiam era ca vor fi niste pesteri in cale, si pentru asta eram bine echipati cu...lanterne. :-j
in fine, nu vom comenta aici luptele seculare de pe traseu, cert e ca expeditiunea noastra a fost un real succes :))
Ratand drumul cel bun doar o data, am reusit sa ajungem la celebra de acum pestera LESbIANA

(moment mistic in memoria Violatorului din tureni in interiorul lesbianei)
A urmat pestera Moanei. Acum daca ne uitam pe harta vedem ca am mers destul de mult, mai mult decat ni s-a parut noua la momentu' respectiv.
intorcandu-ne "acasa" am descoperit cu stupoare ca trebuie sa pornim dupa lemne ( :-j), dar bucuria si endorfinele eliberate in urma unei zile intregi de mers pe jos ne-au dat forte proaspete
Am tzapat inceaun o mamaliga nemaipomenita, de mare succes la public
A urmat noaptea "tuturor durerilor". Imnul celebru al excursiei ( >:) ) cert e ca am urlat cat ne-o tinut bojocii si am chefuit in ultimu' hal, fara sa bem mare lucru. Am ajuns inclusiv sa dansam in jurul focului fara a fi betzi ( unii dintre noi) Oricum, remarcabila performanta.
asta a fost ziua 1...
A urmat pestera Moanei. Acum daca ne uitam pe harta vedem ca am mers destul de mult, mai mult decat ni s-a parut noua la momentu' respectiv.
intorcandu-ne "acasa" am descoperit cu stupoare ca trebuie sa pornim dupa lemne ( :-j), dar bucuria si endorfinele eliberate in urma unei zile intregi de mers pe jos ne-au dat forte proaspeteAm tzapat inceaun o mamaliga nemaipomenita, de mare succes la public
A urmat noaptea "tuturor durerilor". Imnul celebru al excursiei ( >:) ) cert e ca am urlat cat ne-o tinut bojocii si am chefuit in ultimu' hal, fara sa bem mare lucru. Am ajuns inclusiv sa dansam in jurul focului fara a fi betzi ( unii dintre noi) Oricum, remarcabila performanta.asta a fost ziua 1...
